De ce bătrânii au un miros diferit?

Există o percepție larg răspândită că bătrânii au un miros diferit. Cercetătorii au decis să testeze dacă acest miros este o parte intrinsecă a îmbătrânirii, un produs al mediului sau este doar în imaginația noastră.

Deși oamenii de știință au descoperit că mirosul este în mare parte un efect al modificării substanțelor chimice produse de corpul nostru și au identificat moleculele implicate, se pare, de asemenea, că creierul celui care miroase are și el un rol în poveste.

• Inima umană este incredibilă! Un studiu arată că se poate repara singură
• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială

În 2001, o echipă de cercetători condusă de Dr. Shinichiro Haze, de la Centrul de Dezvoltare a Produsului din Yokohama, Japonia, a pus subiecți cu vârsta cuprinsă între 26 și 75 de ani să poarte cămăși concepute pentru a le capta mirosurile corporale timp de trei nopți. Moleculele rămase pe cămăși au fost extrase și trecute printr-un spectrometru de masă pentru a separa compușii în vederea analizării.

Bătrânii au un miros diferit din cauza… vârstei

Autorii au descoperit un amestec complex de substanțe chimice, dar cele mai multe dintre acestea nu au fost afectate de vârstă. Excepția a fost 2-Nonenal, o aldehidă care a fost găsită doar pe cămășile purtate de persoanele cu vârsta de peste 40 de ani și care creștea odată cu vârsta, notează IFL Science.

Lucrarea din Journal of Investigative Dermatology a arătat că nu transpirăm 2-Nonenal la nicio vârstă. În schimb, pielea persoanelor în vârstă eliberează acizi grași nesaturați omega-7, care devin 2-Nonenal atunci când sunt degradați prin expunerea la aer. Peroxizii lipidici grăbesc procesul.

Haze și coautorii au ajuns la concluzia lor pe baza unui eșantion de doar 22 de indivizi, dar munca pare să fi trecut testul timpului, fără respingeri ulterioare.

Nu toți vârstnicii au „miros de bătrân”

Un studiu din 2012 publicat în PLOS ONE și condus de Dr. Susanna Mitro, atunci la Centrul Monell Chemical Senses, a descoperit că oamenii puteau distinge între mirosurile corporale ale persoanelor peste 75 și sub 55 de ani, dar nu între cele în vârstă de 20 de ani și cele de 45-55 de ani.

Cu toate acestea, munca lui Haze indică faptul că nu toți bătrânii au un miros diferit. Concentrațiile medii de 2-Nonenal pentru cei cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani a fost de 2,6 părți per milion. Cu toate acestea, doi subiecți în vârstă de 60 de ani și unul peste 70 de ani au produs atât de puțin 2-Nonenal încât spectrometrul de masă abia l-a putut detecta; nasurile nu ar fi avut nicio șansă. Aceștia au fost jumătate dintre persoanele de peste 60 de ani din studiu.

Omega-7 monosaturați au arătat, de asemenea, o tendință clară de creștere odată cu vârsta. Dar pentru aproximativ jumătate dintre subiecții de peste 40 de ani, nivelurile au fost egale sau cu foarte puțin mai mari decât în rândul participanților mai tineri.

Și animalele bătrâne au un miros specific

S-a descoperit că și alte animale, cum ar fi șoarecii și căprioarele, au un miros diferit pe măsură ce îmbătrânesc.

Motivul pentru care pielea excretă mai multe substanțe chimice care devin 2-Nonenal pe măsură ce îmbătrânim rămâne un mister. Ultradarwiniștii, care atribuie fiecare fenomen biologic selecției naturale sau sexuale, cred că există un avantaj evolutiv în semnalarea bătrâneții.

Însă chiar și ei se luptă să explice de ce, mai ales că oamenii se bazează mai mult pe celelalte simțuri și au o mulțime de alte moduri de a trimite mesaje. Variația largă dintre subiecții mai în vârstă ai lui Haze subminează și mai mult căutarea unei explicații evolutive.

Alternativ, eliberarea de omega-7 ar putea fi pur și simplu o consecință a îmbătrânirii corpului, iar produsul degradat, un efect secundar. Corpul are enzime care desaturează grăsimile, iar abundența lor se poate schimba pe măsură ce îmbătrânim din mai multe motive, posibil crescând abundența de omega-7.

Bătrânii au un miros diferit în funcție de contextul cultural

Faptul că bătrânii au un miros diferit este de obicei considerat a fi un lucru rău, iar Haze și coautorii descriu 2-Nonenal ca având „un miros neplăcut și gras de iarbă.” Este aceeași moleculă care îi dă berii învechite un gust de „carton”, făcând din această moleculă „inamicul numărul unu” pentru chimiștii care doresc să facă berea să dureze mai mult.

Cu toate acestea, a mirosi a iarbă nu sună chiar atât de rău. Mai mult, atunci când Mitro i-a pus pe oameni să miroasă mirosuri colectate de la persoane de diferite vârste, cele colectate de la donatorii mai în vârstă nu au fost considerate mai neplăcute și au fost considerate de fapt mai puțin intense decât cele ale tinerilor.

Mitro și coautorii speculează că mirosul bătrânilor este considerat neplăcut în funcție de context. Societățile cu mai multă reverență față de vârstă ar putea să îl privească diferit.

Vă recomandăm să citiți și:

Particule toxice de poluare a aerului, găsite în plămânii și creierul bebelușilor nenăscuți

Un studiu pune la îndoială tot ce credeam că știm despre Alzheimer. Care ar fi de fapt cauza bolii?

Mâncatul târziu crește foamea, scade caloriile arse și modifică țesutul adipos

Putem suprima gândurile nedorite? Ar fi acest lucru benefic sau dăunător?